Știu ce vrei (2)    

   Oare știu eu, ce vrea Domnul Isus Hristos de la mine? -Încă învăț tot mai mult cu fiecare clipă ce trece, din viața mea și cum cred că acum știu, descopăr iar, că încă nu știu cum ar trebui să știu. Dar cum am început să știu, am descoperit cel mai elementar lucru despre ce să știu despre El și anume, că, El este bun, bun, bun și niciodată nu se mânie pe mine, nici atunci când mă disciplinează, nu o face din mânie, nu, nu, ci o face cu dagostea Lui extravagantă, plină de Har, care îmi dă putere atunci când, cad, să mă ridic și să-mi continu alergarea. Uite cum vorbește El celor din Corint. Aceștia erau Corintenii: 1

   Corinteni 1:2a și 4-7. vers. 2a „... . către cei sfințiți în Hristos Isus, chemați să fie sfinți... , vers. 4-7. „Îi mulțumesc Dumnezeului meu totdeauna cu privire la voi, pentru harul lui Dumnezeu care v‑a fost dat în Hristos Isus, căci în El ați fost îmbogățiți în toate privințele, cu orice vorbire și cu orice cunoștință, mărturia lui Hristos a fost bine întărită în mijlocul vostru, încât nu duceți lipsă de niciun fel de dar în timp ce așteptați să Se arate Domnul nostru Isus Hristos. ----Aceștia erau „sfinții” din Corint. Dar ce nu știau încă sfinții aceștia? Nu-și cunoșteau identitatea în Hristos și nu știau, ce vrea Isus Hristos de la ei și cine sunt ei în Hristos și cine-I Hristos în ei. De aceea Dumnezeu prin Duhul Lui le vorbește cu atâta bunătate și dragoste. Parcă le spune, Corintenilor voi nu Mă cunoașteți. Dacă ați ști cine „sunt” și ce vreau de la voi, altfel v-ați purta, dar am atâta răbdare cu voi, pentru că știu că sunteți bebeluși în credință. Însă nu vreau să rămâneți la dimensiunea asta de copii departe de Mine să nu mă cunoașteți și să nu știți ce vreau cu voi și de la voi. Acum, ce nu știau Corinteni aceștia „sfinți” și ce voia Domnul să-i învețe, atunci pe ei și acum pe noi, „sfinții” vremurilor noastre.

   1 Corinteni 3:1-3. „Eu unul, fraților, nu v‑am putut vorbi ca unor oameni duhovnicești, ci v‑am vorbit ca unor oameni lumești, ca unor copilași în Hristos. Cu lapte v‑am hrănit, nu cu hrană tare, căci nu o puteați mânca, și nici acum nu sunteți în stare, pentru că tot firești sunteți. Când între voi este invidie, ceartă [și dezbinare], nu sunteți voi firești și nu trăiți în felul celorlalți oameni?” ----- Corintenii „sfinți” erau învățați din nou lucrurile care de mult ei trebuiau să le știe. Acum le spune cine-I Hristos, cine sunt ei în El și ce vrea acum Hristos de la ei. Ei trebuiau să se maturizeze în cunoașterea Domnului. La fel și la noi ne vobește și ne învață pe fiecare la stadiul unde suntem, cu dragoste, răbdare și bunătate, ca să creștem în cunoștința și voia Lui, până vom ajunge la statura de „oameni” mare, să nu fim tot copii la minte, ci să știm ce vrea El de la noi, în fiecare situație din viață. Să fim „sfinți” maturi în Hristos, care pot să ducă și pe alți sfinți în desăvârșirea lor, prin Duhul Domnului Isus Hristos. Amin!